Dintre toate mănăstirile Bucovinei, Voronețul este cea mai cunoscută, datorită culorii albastre a frescelor sale exterioare, unice în lume, care poate fi comparată ca valoare cu verdele din picturile lui Veronese sau nuanța de roșu utilizată de Tițian. Supranumit㠄capela sixtină a Orientului”, mănăstirea Voroneț este înscrisă pe lista monumentelor recunoscute de UNESCO pentru valoarea lor artistică deosebită. A fost ctitorită de Ștefan cel Mare în 1488 și este un omagiu adus Sfântului Gheorghe. Clopotele bisericii au fost donate de marele voievod. Tabloul votiv din naos îl reprezintă alături de soția lui, Maria Voichița, și de fiul lor Bogdan. În interiorul bisericii se află și cripta călugărului Daniil Sihastrul, primul stareț al mănăstirii.
 
Mănăstirea a fost decorată cu ocazia restaurării ei, în 1544, de mitropolitul Grigore Roșca. Frescele exterioare au fost executate în 1547 în stil bizantin: „Judecata de apoi”, pe zidul vestic, ale cărei personaje sunt îmbrăcate ca moldovenii din acea epocă, „Arborele lui Ieseu” și „Asediul Constantinopolelui”, pe fațada meridională, „Vămile celeste” și „Geneza”, pe fațada nordică.

În interior, frescele cele mai vechi sunt „Cina”, „Spălarea picioarelor Domnului”, „Împărtășirea Apostolilor” (la altar), „Rugăciunea lui Iisus Cristos pe muntele măslinilor”, „Transfigurarea”. 

Stilul arhitectural al mănăstirii Voroneț este o combinație de elemente bizantine, gotice și autohtone. Planul triconc al bisericii și turnul de deasupra naosului sunt de influență bizantină. Pridvorul, cornișa și discurile de ceramică sunt elemente de artă moldovenească. Contraforturile sunt de origine gotică. Mobilierul bisericii datează din secolul al XVI-lea.